I

Impurităţi atmosferice – particule care nu fac parte din elementele constitutive permanente al aerului atmosferic şi care se întîlnesc în cantităţi foarte variabile.

Indice – caracteristică numerică a unui fenomen, proces sau complex de elemente. În meteorologie sunt cunoscuţi: indici climatici, de circulaţie, de continentalitate etc.

Indice climatic – Număr obţinut printr-o formulă ce caracterizează un climat în funcţie de principalii factori climatici.

Indice de circulaţie – mărime care caracterizează intensitatea sau alte particularităţi ale circulaţiei atmosferice deasupra întregii emisfere sau deasupra unei regiuni oarecare. Ca indici de circulaţie sunt folosiţi: diferenţa de presiune între anumite puncte sau latitudini, viteza medie a vîntului într-o anumită zonă, caracteristica numerică a activităţi ciclonice etc.

Insolaţie - cantitatea de radiaţie solară ce cade direct pe o unitate de suprafaţa orizontală, la un anumit nivel (in sens strict); cantitatea de radiaţie solară globală ce cade pe o suprafaţă oarecare.

Instrucţiune – indicaţii oficiale asupra efectuării observaţiilor şi prelucrărilor meteorologice şi a altor operaţii necesare în activitatea reţelei meteorologice.

Intensitatea ploii – cantitatea de apă căzută înt-un minut.

Intensitatea radiaţiei – caracteristică a fluxului de radiaţie exprimată în cal/cm² *min, adică cantitatea de energie radiantă ce cade pe unitatea de suprafaţă în timp de un minut.

Inundaţie – acoperire cu apă a terenurilor învecinate cu un curs de apă datorat vîntului, la gurile fluviilor, sau a creşterii debitelor cursurilor de apă cauzate de topirea bruscă a zăpezii primăvara sau de ploi torenţiale abundente vara.

Invazie de aer – deplasarea rapidă a unei mase de aer într-o regiune îndepărtată de focarul ei de formare. Termen utilizat cu precădere în cazul maselor de aer rece.

Inversiune (de temperatură) – creşterea temperaturii cu înălţimea, spre deosebire de condiţiile obişnuite, cînd temperatura scade cu înălţimea. Inversiunile se pot produce la sol şi în atmosferă liberă. Inversiunile de la sol pot fi: de radiaţie, de zăpadă (de primăvară), iar cele din atmosfera liberă, de sedimentare (comprimare) legate de curenţii descendenţi din atmosferă. Datorită stratificării stabile din stratul de inversiune, nu este posibilă convecţia şi formarea nebulozităţii decît la limita superioară a inversiunii, care poartă denumirea de „strat de reţinere”.

Izobară – linie care uneşte punctele de egală presiune.

Izolinie – linie trasată pe o hartă sau pe o diagramă, de-a lungul căreia un element meteorologic sau climatologic oarecare este acelaşi.

Izotermă – linie care uneşte punctele cu aceeaşi valoare a temperaturii.