M

Macroclimă:

1. Particularităţile principale ale climei la scară planetară.

2. Climatul unei zone sau regiuni geografice de mare întindere.

Macrometeorologie – studiul condiţiilor meteorologice ale globului terestru, a unor zone sau regiuni întinse ale acestuia, pe o perioadă îndelungată. Ca discipline macrometeorologice pot fi citate meteorologia sinoptica şi climatologia, care studiază procesele circulaţiei atmosferice şi legat de acestea, condiţiile climatice la scară mare.

Masa atmosferei – masa volumului de aer ce formează atmosfera Pămîntului. Într-o coloană de aer cu secţiunea de 4 cm² şi cu o înălţime nelimitată: m^∞ = ∫₀ ρ dz.

Din ecuaţia principală a staticii, la o temperatură medie a aerului de 0ºC:

m = (RTm/g)* ρ_o = 8 000 000* ρ_o[g/cm³],

unde ρ_o este densitatea aerului la sol.

Rezultă că întreagă masă a atmosferei terestre este egală cu 5.3 10¹⁵ t, ceea ce reprezintă a milioana parte din masa litosferei şi a 250-a parte din masa hidrosferei. 50% din masa totală a atmosferei este cuprinsă în stratul pînă la 5 km.

Maximum, maxim – valoarea cea mai nare a unei mărimi variabile. De exemplu: maxim de presiune în centrul anticiclonului, maxim diurn al temperaturii, umezelii etc.

Maxim absolut – cea mai mare valoare a unui element meteorologic înregistrată într-o perioadă de mulţi ani într-un loc dat, într-o regiune, ţară, pe emisferă sau pe întreg globul pămîntesc.

Măzăriche moale – precipitaţii solide sub forma unor granule de gheaţă, albe-mate. Aceste granule sunt sferice sau uneori conice: diametrul lor este cuprins între 2 şi 5 mm.

Medie – valoarea obţinută din suma mai multor valori ale unei variabile împărţită la numărul termenilor. În prelucrările meteorologice se utilizează medii: orare, diurne, pentadice, decadice, lunare, anuale şi plurianuale.

Mers – în meteorologie, modificarea cantitativă a unui element în timp. De exemplu: mers diurn, mers anual, mers secular etc.

Mesaj de agravare – avertisment transmis de o staţie meteorologică atunci cînd se observă o înrăutăţire a timpului (agravarea timpului). Aceste avertismente sunt folosite mai ales pentru asigurarea securităţii transporturilor aeriene.

Mesaj meteorologic – telegramă cifrată, conţinînd grupe de cifre distincte, ce reprezintă valori ale unor elemente meteorologice. Descifrarea unui astfel de mesaj permite cunoaşterea timpului în punctul unde elementele au fost măsurate.

Meteorolog:

1. Om de ştiinţă care îşi desfăşoară activitatea în domeniul meteorologiei (cercetător meteorologic).

2. Personal calificat al unui serviciu meteorologic (inginer-meteorolog, tehnician meteorolog, observator meteorolog).

Meteorologie – știinţă despre atmosferă care studiază legile după care se desfăşoară procesele şi fenomenele din atmosferă. Se mai numeşte „fizica atmosferei”. Principalele discipline ale meteorologiei sunt meteorologia sinoptică, meteorologia dinamică, climatologia, aerologia, agrometeorologia, actinometria şi electricitatea atmosferei, etc.

Meteorologie aplicată – aplicarea cunoştinţelor meteorologice în diferite activităţi omeneşti, ca exemplu în agricultură, silvicultură, transporturi, medicină, construcţii etc.

Meteorologie medicală – ramură a meteorologiei care se ocupă cu studiul influenţei condiţiilor atmosferice asupra sănătăţii omului şi evoluţiei şi răspîndirii unor maladii mai ales epidemice şi cronice.

Meteorologie sinoptică – disciplină a meteorologiei care se ocupă cu studiul proceselor atmosferice de mare amploare şi cu prevederea timpului pe baza cercetării lor. Studiul macroproceselor – circulației generale a atmosferei – se face cu ajutorul analizei sistematice a hărţilor sinoptice, aerologice, diagramelor aerologice etc.

Metoda analogilor – metodă de prevedere bazată pe analogia pe care o prezintă diferitele procese atmosferice, presupunînd că acestea evoluează în acelaşi sens.

Mezoclimat – condiţiile climatice ale unei regiuni naturale cu o suprafaţă puţin întinsă (clima locală).

Microclimă (microclimat) – clima unui teritoriu puţin întins (cîmp cultivat, panta unui deal, liziera unei păduri, malul unui lac etc.) Diferenţierile microclimatice depind în primul rînd de influenţa neomogenă a suprafeţei subiacente şi de aceea ele se produc în straturile inferioare de aer, de lîngă sol.

Minimum (minim) – valoarea cea mai mică a unei mărimi variabile. De exemplu: minim de presiune în centrul ciclonului, minimum diurn al temperaturii etc.

Minimum absolut – cea mai mică valoare a unui element meteorologic înregistrată într-o perioadă de mulţi ani, într-un loc dat, într-o regiune, ţară, emisferă sau pe întreg globul pămîntesc.

Mistral – vînt rece şi uscat care suflă din nord deasupra coastei nord-vestice a Mării Mediterane, în special deasupra golfului Lyon. El bate atunci cînd există o zonă de joasă presiune deasupra golfului Genova şi o zonă de presiune ridicată pe continent. El are adesea o mare intensitate.

Muson – transport de aer în troposfera inferioară, deasupra unor suprafeţe întinse, care îşi schimbă direcţia de două ori pe an. Este determinat de încălzirea diferită a suprafeţelor de apă şi de uscat, iar în anumite regiuni, cum ar fi sudul şi sud-estul Asiei sau zonele învecinate cu Oceanul Indian, este mult amplificat în ansamblul curenţilor circulaţiei generale a atmosferei.