P

Paleoclimat – climă reconstituită a unei perioade geologice, fie pentru întreg globul terestru, fie pentru o regiune anumită.

Particulă de aer – cantitate de aer, într-atît de redusă ca masă şi volum, încît un parametru fizic oarecare (temperatura, presiunea, densitatea aerului etc.) poate fi caracterizat cu destulă precizie, printr-o singură valoare.

Perioadă de vegetaţie:

1. În cazul plantelor anuale – interval de timp de la însămînţare pînă la maturitatea deplină.

2. În cazul plantelor perene – interval de timp de la reluarea vegetaţiei pînă la intrarea în repaus.

Periodicitate – în meteorologie, repetare multiplă, la intervale regulate de timp, a unei stări sau a unui proces, a valorilor unui element meteorologic etc. Periodicitatea diurnă şi anuală în variaţia unor elemente şi procese atmosferice se caracterizează prin ritmicitate, iar variaţiile climei prin ciclicitate.

Perturbaţii ondulatorii – unde ciclonice într-un front atmosferic principal, deseori provocatoare apariţia cicloanelor tinere.

Pîclă – fenomen atmosferic reprezentat prin suspensia în atmosferă a particulelor solide extrem de mici, invizibile pentru ochiul liber şi suficient de numeroase pentru a da aerului un aspect opalescent.

Platformă meteorologică – suprafaţa de teren pe lîngă staţia meteorologică unde se instalează instrumentele pentru efectuarea observaţiilor. Platforma este de forma unui pătrat cu laturile orientate pe direcţiile N-S şi E-V. Instrumentele de pe platformă sunt instalate în ordinea descreşterii înălţimii lor, de la nord la sud.

Ploaie – precipitaţii lichide care cad din nori sub formă de picături cu diametrul de 0,5-6,0 mm. Se deosebesc două tipuri – ploaie continuă sau ploaie sub formă de aversă.

Ploaie (ninsoare) continuă – precipitaţii de lungă durată, de intensitate relativ uniformă, care cad în acelaşi timp pe o suprafaţă apreciabilă. În general, sunt de origine frontală şi cad din norii Nimbostratus, mai rar din Altostratus.

Ploaie de gheaţă – ploaie ale cărei picături îngheaţă în apropiere de sol ca urmare a valorilor termice negative din stratul inferior de aer.

Ploaie torenţială – ploaie frontală, intensă şi de lungă durată.

Pluviograf – aparat care înregistrează grafic cantitatea de precipitaţii lichide, intensitatea şi durata lor.

Pluviometru – instrument utilizat pentru măsurarea precipitaţiilor, compus dintr-un recipient expus astfel încît colectarea să nu fie afectată de obstacole. Se folosesc pluviometre simple şi cu ecran, ecranul împiedicînd spulberarea de către vînt, mai ales a precipitaţiilor solide. Fiecare pluviometru este prevăzut cu două recipiente care se schimbă după colectarea precipitaţiilor, precum şi cu o eprubetă gradată.

Pod de gheaţă – gheaţă formată la suprafaţa unei întinderi de apă, precum un lac sau un rîu.

Polei – strat de gheaţă densă, mată sau transparentă, care se depune pe sol şi pe obiecte mai ales pe partea expusă vîntului, ca urmare a îngheţării picăturilor de ploaie (burniţă) suprarăcite sau a îngheţării picăturilor de apă ce cad pe o suprafaţă puternic răcită. Fenomenul se produce cel mai frecvent la temperaturi între 0°C şi -3°C.

Polii căldurii – regiuni ale globului unde au fost înregistrate temperaturile cele mai ridicate, de exemplu, nord-vestul Africii şi California. Maximul absolut este în jur de +57°C.

Polii frigului – regiuni ale globului unde temperatura este cea mai scăzută. În emisfera nordică polul frigului se află în Iakutia, Rusia, cu minimum absolut în jur de -70°C. Un al doilea pol al frigului este situat în Groenlanda şi în nord-estul Americii de Nord. În emisfera sudică polul frigului se situează în Antarctica, unde temperatura cea mai scăzută este în jur de -89°C.

Post meteorologic – punct de observaţii meteorologice unde se măsoară cantitatea precipitaţilor atmosferice, înălţimea stratului de zăpadă, valorile extreme ale temperaturii aerului şi unde se determină vizual fenomenele atmosferice.

Praf – aerosol atmosferic tipic, ridicat de la pămînt de către vînt. El provoacă opacizarea aerului şi constituie o sursă de nuclee de condensare.

Precipitaţii:

1. Hidrometeor alcătuit din particule de apă lichidă sau solidă, cristalizată sau amorfă, care cad dintr-un nor, dintr-un sistem noros, mai rar din ceaţă şi care ating solul.

2. Cantitatea de apă rezultată din precipitaţiile căzute într-un loc dat şi într-un anumit interval de timp, exprimată prin înălţimea stratului de apă căzută, în milimetri.

Precipitaţiile convective – precipitaţii care cad din norii convectivi. Ele au, în majoritatea cazurilor, caracter de aversă.

Precipitaţii lichide – apă în stare lichidă care cade din nori sau ceaţă. Precipitaţii lichide sunt: ploaia şi burniţa.

Precipitaţii mixte – apă care cade din nori, aflată parţial în stare lichidă, parţial – solidă. În această categorie intră lapoviţa.

Precipitaţii solide – apă în stare solidă care cade din nori. Dintre acestea fac parte zăpada, măzărichea, grăunţele de zăpadă, ploaia de gheaţă şi grindina.

Presiunea atmosferică – forţa pe care aerul atmosferic o exercită pe o unitate de suprafaţă. În orice punct de pe suprafaţa terestră sau din atmosferă ea este egală cu greutatea coloanei de aer ce se întinde de la acest punct pînă la limita superioară a atmosferei. Presiunea se măsoară cu barometrul şi se exprimă fie în mm Hg, fie în hPa. Valoarea presiunii exercitate de o coloană de mercur de 760 mm la 0°C la latitudinea de 45° şi la nivelul mării se numeşte presiune atmosferică normală, fiind egală cu 1013,25 hPa.

Presiune la nivelul staţiei – citire barometrică făcută la staţie, pentru care s-au aplicat corecţii de temperatură şi altitudine.

Probabilitate – dacă N este numărul general al termenilor unui şir (de observaţii), iar n – numărul termenilor şirului cu caracteristica A, atunci probabilitatea apariţiei caracteristicii A este PA= n/N .

Prognoza vremii:

1.Determinarea caracterului evoluţiei condiţiilor atmosferice pe un interval de timp, cu ajutorul unor metode ştiinţifice.

2. Rezultatul concret al activităţii de elaborare a prognozei vremii; textul prin care se expune prognoza vremii.

3. Ramură a meteorologiei sinoptice.

Prognoza agrometeorologică – prognoza care indică gradul de favorabilitate al condiţiilor prognozate ale vremii pentru dezvoltarea culturilor agricole, efectuarea lucrărilor agricole sau pentru determinarea celor mai adecvate metodelor agrotehnice.

Prognoză climatologică – prognoză de lungă durată elaborată pe baza datelor climatologice rezultate din prelucrarea statistică a observaţiilor din anii precedenţi.

Prognoză de durată medie – prognoză a cărei durată de anticipare este de 2-10 zile.

Prognoză de lungă durată – prognoză a cărei durată de anticipare este mai mare de 10 zile. Dintre acestea fac parte prognozele lunare, sezoniere, anuale etc.

Prognoză de scurtă durată – prognoză a cărei durată de anticipare nu întrece 48 de ore.

Prognoză numerică – prognozarea evoluţiei cîmpului baric, termic, al umidităţii etc., obţinută prin modelarea numerică a atmosferei.

Punct de ocluzie – punctul de pe harta sinoptică de la care diverg fronturile cald şi rece într-un ciclon în proces de ocluzie.

Punct de rouă – temperatura la care aerul umed trebuie să se răcească ca să devină saturat în prezenţa apei pure, fără schimbarea presiunii şi a raportului de amestec.