.

Caracterizarea climatică şi agroclimatică a lunii ianuarie

pe teritoriul Republicii Moldova

 

Luna ianuarie în Republica Moldova este cea mai rece lună a anului. Temperatura medie lunară a aerului pe teritoriu variază între -2,5ºC în sudul ţării şi -4,5ºC în nordul ei. Cea mai rece lună  ianuarie pentru toată perioada de măsurători instrumentale pe cea mai mare parte a teritoriului a fost în anul 1963 temperatura medie lunară a aerului a oscilat între -10,5ºC (Cahul) şi -15,3ºC (Soroca). Cea mai caldă lună ianuarie s-aînregistrat în anul 2007temperatura medie lunară a aerului a constituit în teritoriu  între +2,5ºC (Briceni) şi +4,2ºC (Bravicea).

Valorile  medii  zilnice  ale  temperaturii  aerului  pe  parcursul luni  oscilează  în teritoriu  între -20..-29ºC (1963) şi +8..+11ºC (1948). Minima absolută a temperaturii aerului pentru întreaga perioadă de observaţii a constituit -35,5ºC (Brătuşeni, r. Edineţ, 20.01.1963), iar maxima absolută a atins +16,0ºC (Dubăsari, Bravicea, 21.01.2007).

Numărul   de  zile  cu  temperatura  minimă  a  aerului ≤ -10C  constituie  în  medie  pe  teritoriu 5-11 zile, maximul înregistrat fiind de 27 de zile (Briceni, Camenca, 1987). Numărul de zile cu temperatura minimă a aerului -15C constituie în medie pe teritoriu 1-5 zile, iar maximul a atins 23 zile (Soroca, Camenca, 1963). Numărul de zile cu temperatura  minimă  -20C nu depăşeşte în medie pe teritoriu 1-2 zile, însă în unii ani poate atinge  pînă la 17 zile (Camenca, 1963).

Suma precipitaţiilor căzute în luna ianuarie pe teritoriul ţării constituie 22-41 mm, iar numărul zilelor cu precipitaţii de la 10 pînă la 15. Cea mai mare cantitate de precipitaţii în luna ianuarie pentru întreaga perioadă de observaţie instrumentale a atins în teritoriu 216 mm (Cărpineni,1966), iar cea zilnică 55 mm (Cahul, 1966).

Precipitaţiile cad preponderent în fază mixtă (circa 35% din normă) şi sub formă de zăpadă (circa 40% din normă). Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă în teritoriu variază între 2 şi 10 cm. Grosimea maximă a stratului de zăpadă pe platformele meteorologice în unele zile a atins 63 cm (6.01.1966, Cahul). Învelişul de zăpadă stabil se formează în raioanele din nordul şi nord-estul ţării în medie în prima decadă a lunii ianuarie (care se menţine cel puţin 30 de zile).

În luna ianuarie sunt posibile următoarele fenomene: ceaţă (în medie 3-10 zile), depuneri de chiciură şi polei (în medie 4-9 zile), gheţuş (în medie 7-19 zile) şi viscole (în medie 1-3 zile).

Din fenomenele meteorologice stihinice cel mai frecvent se observă ninsori abundente, care sunt posibile în medie o dată în 3 ani. Semnificativ mai rar se înregistrează viscole puternice, depuneri intense de chiciură şi polei (în medie o dată în 8-10 ani) şi vînturi puternice (în medie o dată în 6 ani). Scăderea temperaturii aerului pînă la -25º şi mai jos se poate semnala în medie o dată în 7-15 ani în jumătatea de nord a ţăriii şi o dată în 30-50 ani în cea de sud.

În luna ianuarie culturile de toamnă se află în fond în stare de repaus vegetativ. În anii cu iarnă blîndă pentru culturile ce iernează sunt periculoase moinele. Acestea sunt fenomene frecvente pe teritoriul ţării. Cele mai periculoase sunt moinele cu tempetatură medie zilnică de +5C şi mai ridicată. În timpul acestora are loc reluarea vegetaţiei culturilor de toamnă şi a celor pomicole, şi este posibilă vătămarea ulterioară a lor în cazul scăderii bruşte a temperaturii. Numărul de zile cu mocnă în luna ianuarie constituie în medie 12-18 zile.

În perioada de iarnă cele mai nefavorabile condiţii pentru iernarea culturilor de toamnă se crează la temperatura minimă a aerului de -25C şi mai joasă, în prezenţa învelişului de zăpadă a cărui grosime nu depăşeşte 5 cm. În astfel de condiţii temperatura minimă la adîncimea nodului de înfrăţire (3 cm) coboară sub -15C. Astfel de temperaturi pot provoca vătămarea şi chiar pieirea nodului de înfrăţire, deci şi a plantei întregime. Astfel de îmbinare a temperaturii aerului şi a învelişului de zăpadă pe cea mai mare parte a teritoriului ţării se observă în medie o dată în 20 ani şi se semnalează cel mai frecvent în luna ianuarie.

Conform datelor observaţiilor multianuale, iernarea culturilor de toamnă cu pierderi de plante de pînă la 10-30% are loc pe cea mai mare parte a teritoriului în medie o dată în 5-15 ani, dar pierderile plantelor pînă la 50% - în medie o dată în 20 ani

Coroanele pomilor fructiferi şi mugurii lor florari pot suporta geruri de pînă la -25..-30C. În condiţiile Republicii Moldova vătămarea culturilor pomicole se observă mai frecvent după moine îndelungate de iarnă, care reduc semnificativ rezistenţa pomilor la ger.

În perioada repausului relativ viţa de vie suportă, în general, temperaturi de pînă la -12C, iar unele soiuri pînă la -15..-20C. În medie pieirea ochiurilor viţei de vie nu depăşeşte 10-20%

 

 

Şef CMC            T. Bugaeva

 Şef CA           T. Mironova