Caracterizarea climatică şi agroclimatică

a toamnei pentru teritoriul Republicii Moldova

 

Începutul sezonului de toamnă din punct de vedere meteorologic are loc odată cu trecerea stabilă a temperaturii medii zilnice a aerului prin +15C în direcţia scăderii ei. Pe teritoriul Republicii Moldova toamna vine în medie între 12 septembrie (Briceni) şi 23 septembrie (Cahul), iar durata ei constituie în medie circa 80 zile. Însă, în unii ani, în dependenţă de particularităţile proceselor sinoptice, termenele începutului toamnei se pot abate de la cele medii. Astfel, cea mai timpurie toamnă pe parcursul întregii perioade de observaţii s-a stabilit la 23 august 1980, iar cea mai tîrzie − la 16 octombrie 1896. Din punct de vedere meteorologic, sezonul de toamnă se încheie odată cu trecerea stabilă a temperaturii medii zilnice a aerului prin 0C în direcţia scăderii ei, ceea ce se semnalează, de obicei, în prima decadă a lunii decembrie.

Temperatura medie a aerului pentru anotimpul de toamnă constituie în teritoriu +8,3..+10,6ºC. Cea mai rece a fost toamna anului 1988, cînd temperatura medie a aerului pentru acest sezon a constituit +6..+8ºC, fiind mai joasă faţă de normă cu 2-2,5ºC. Cea mai caldă a fost toamna anului 1923, cînd temperatura medie a aerului pentru acest sezon pe teritoriul ţării a constituit +13..+14ºC, fiind mai ridicată faţă de normă cu 3-3,5ºC. Pentru întreaga perioadă de observaţii temperatura minimă absolută în sezonul de toamnă s-a semnalat pe 29 noiembrie 1892 -21,7ºC (Chişinău), iar maxima absolută pe 2 septembrie 2015 − +38,6ºC (Făleşti).

Primele îngheţuri la suprafaţa solului se semnalează în medie pe teritoriul ţării în prima jumătate a lunii octombrie, iar în aer, în fond, în jumătatea a doua a aceleiaşi luni. Însă, în unii ani, îngheţuri la suprafaţa solului sunt posibile chiar şi în prima decadă a lunii septembrie 8 septembrie 1953 (Camenca, Rîbniţa, Bravicea, Corneşti, Comrat cu intensitatea de pînă la -1,6ºC, iar în aer în a doua decadă a lunii septembrie − 17 septembrie 1952 (Briceni, Bălţi, Tiraspol, Leova) − cu intensitatea de pînă la -2,5ºC.

Cantitatea precipitaţiilor căzute pe parcursul anotimpului de toamnă pe teritoriul ţării constituie în medie 100-135 mm sau circa 20% din norma anuală. Cea mai aridă a fost toamna anului 1963, cînd pe parcursul sezonului în cea mai mare parte a teritoriului au căzut doar 8-36 mm, sau 7-27% din normă. Maximul sumei de precipitaţii s-a înregistrat în toamna anului 1996 cînd această valoare a depăşit norma, în fond, de 2-3 ori şi a atins 240-552 mm (PAM Sîngerei). În unii ani maximul zilnic de precipitaţii pe parcursul sezonului poate atinge în teritoriu 153 mm (6 septembrie 2001, Leova).

Pentru sezonul de toamnă este specifică creşterea numărului de zile cu ceaţă − în medie de la 1-2 zile în luna septembrie pînă la 5-9 zile în luna noiembrie. În unii ani către sfîrşitul lunii septembrie poate cădea prima zăpadă. În luna noiembrie se pot semnala depuneri de polei şi chiciură, precum şi sunt posibile viscole. Cu toate acestea, probabilitatea acestor fenomene este destul de mică. Precipitaţiile sub formă de zăpadă pot cădea, în medie, la mijlocul lunii noiembrie. Totuşi, învelişul de zăpadă se formează în fond la sfîrşitul lunii noiembrie şi doar în jumătatea de nord a Republicii Moldova.

Dintre fenomenele meteorologice stihinice cel mai mare pericol îl prezintă îngheţurile timpurii, care în luna septembrie sunt posibile în medie o dată în 7 ani, iar în luna octombrie − aproape în fiecare an. Probabilitatea averselor puternice se reduce în medie o dată în 2 ani în luna septembrie pînă la o dată în 8 ani în luna octombrie.

Regimul termic în sezonul de toamnă asigură pe deplin coacerea culturilor agricole tîrzii pe teritoriul ţării.

Potrivit datelor medii multianuale, în prima jumătate a lunii septembrie (5-17 septembrie) se semnalează faza de maturitate deplină a porumbului. Această perioadă a lunii constituie termenul optim pentru semănatul culturilor de toamnă în majoritatea raioanelor ţării. Rezervele medii multianuale ale umidităţii productive în stratul arabil al solului constituie 20-25 mm. În luna septembrie începe recoltarea florii-soarelui, se coc soiurile tîrzii de mere, pere, struguri, continuă recoltarea soiurilor de fructe şi struguri cu perioada medie de coacere. În această perioadă (în medie peste 11-14 zile după semănat) are loc răsărirea grîului de toamnă.

Odată cu trecerea stabilă a temperaturii medii zilnice a aerului prin +15º în direcţia scăderii ei, treptat dispar condiţiile favorabile pentru creşterea şi dezvoltarea viţei  de  vie.

La sfîrşitul lunii septembrie începe recoltarea sfeclei de zahăr.

Potrivit datelor medii multianuale, pînă la data de 10 octombrie se finalizează semănatul culturilor de toamnă. Grîul de toamnă semănat mai tîrziu de acest termen încheie vegetaţia de toamnă fără atingerea fazei de înfrăţire, avînd un sistem radicular  slab dezvoltat şi slab rezistent la ger.   La grîul de toamnă, semănat în termeni optimali, în prima decadă a lunii octombrie se observă desfacerea frunzei a 3-a, în decada a doua înfrăţirea în masă.

Către sfîrşitul lunii octombrie la culturile pomicole începe desfrunzirea.

Potrivit datelor medii multianuale, în a doua decadă a lunii octombrie, odată cu trecerea stabilă a temperaturii medii zilnice a aerului prin +10º, încetează vegetaţia activă a culturilor agricole. În această perioadă se finalizează recoltarea sfeclei de zahăr, cartofului sădit în vară, fructelor şi legumelor cu coacere tîrzie.

Îngheţurile timpurii de toamnă reduc durata de vegetaţie la viţa de vie şi dereglează procesul de coacere a lemnului (acumularea substanţelor de rezervă şi protecţie împotriva gerurilor din iarnă). Cel mai mare pericol îl prezintă îngheţurile timpurii de toamnă cu intensitatea de -6 şi mai jos, deoarece acestea duc la vătămarea mugurilor formaţi pentru anul viitor.

La trecerea stabilă a temperaturii medii zilnice a aerului prin +5º  în direcţia scăderii ei (în medie în prima decadă a lunii noiembrie), are loc încetarea procesului de vegetaţie a culturilor agricole. În această perioadă (în medie la 11-14 noiembrie), la măr, prun, cais, pe alocuri la cireş, vişin şi păr, se finalizează de obicei, faza desfrunzirii. În noiembrie se încheie toate lucrările agricole.

La trecerea stabilă a temperaturii medii zilnice a aerului prin +3º în direcţia scăderii ei (în medie la 21-26 noiembrie) are loc întreruperea procesului de vegetaţie a culturilor de toamnă. Către acest termen  ele deja se află predominant în faza de înfrăţire.

Condiţiile de efectuare a lucrărilor agricole în lunile septembrie şi octombrie sunt preponderent favorabile. În luna noiembrie numărul zilelor favorabile pentru aceste lucrări treptat scade.

 

  

            Şeful CMC          T. Bugaeva

             Şeful CA          T. Mironova